Utopia

Fiti fericiti, ultima dorinta a fost dusa la bun sfarsit.

Dar paziti-va!

De azi mintile voastre nu mai au nimic de ascuns

asa ca vor umbla goale in semn de prostest,

manusile ce pana mai ieri stateau agatate-ntr-un perete

vor sa se coboare, sa puna la cale o noua lupta cu timpul

si nu mai are cine sa le opreasca.

Piramidele, dragii mei, vor sa se mute in tinuturi mai reci

pentru ca nimeni nu le-a spus nimic de incalzirea globala,

iar camasile albe de forta se opresc in a mai opune rezistenta,

pentru a-si cauta ceva mai bun de facut.

Doar, aici, nu se opune nimeni.

Si nimanui nu-i mai surade ideea de-a sari in gol

pentru ca eroii s-au reprofilat, va spun, cu totii.

Nu se mai intampla nimic.

De fapt, pentru ca nimanui nu-i mai surade nicio idee.

Grabiti-va!

Farmaciile ofera astazi zambete de inchiriat.

Haideti, astazi totul e posibil,

ultimul orb de pe Terra a fost hipnotizat.

Camerele de supraveghere s-au plictisit sa mai vegheze,

iar televizoarele in doua culori sunt din nou la moda.

La-nvoială cu timpul

Roaga-ti timpul sa mai stea putin,

cheama-l la o cafea si fa-l s-o bea cat mai amara,

spune-i ca s-a vandut tot zaharul,

sileste-l sa soarba cu pofta fiecare picatura,

si imbata-l cu tutun din cel mai prost, n-o sa-i pese

Iar are sa te ia-n ras stiind ca ti-ai uitat credinta in buzunarul drept

al altor pantaloni murdari si te vede si mai singur.

Nesigur iti imbraci hainele verzi din care-ti strigi liber arbitrul

cerandu-ti pocainta.

Roaga-ti timpul sa te ierte ca n-ai facut decat sa-l pierzi,

fa cumva sa nu-l mai vezi, fa-l sa-si uite drumul.

Canta-i orice stii s-adoarme-l,

apoi intinde-l ca pe-o guma de mestecat intr-o cutie cu chibritiri,

ca sa-i poti da foc.

Toate fara sa clipesti

daca-ti doresti sa mai ramai,

fiindca-l omoara plictiseala

si de data asta nu mai vrea sa moara singur.

Spune-i din ultima proza scrisa,

o sa faca pe amnezicul,

o sa adoarma in clipa de pe urma.

In clipa de pe urma…