#

când câmpul cântă cresc arbori

#

un muntișor urcat de o fetiță roșie

de o fetiță gri

pe care nu o înțeleg, dar o plac

pe care o iau cu mine să călătorim 

de lângă care nu vreau să plec

îmi spune că asta nu e iubire

caii se opresc toți în fața ei și îngenunchează în liniște

spune că am lovit-o

poate am făcut asta, fără să vreau

ochelarii mei au lentile groase și vechi

și văd atât cât pot să vadă

îi mai curăț, privesc din nou

no i don't wanna fall in love

fetița plânge

acum îi e rău 

și îmi e și mie

nu ne mai pasă de greșeli

fiecare e acum în acvariul lui micuț

înfășurat în tristețe și păreri de rău

de noi și noi oameni pe care acum nu știm cum îi cheamă 

ce ochi

ce inimă

nu sunt un băiat rău 

sunt obosit

și te port cu mine pe oriunde merg

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

aud doar eu

respir

aud doar urechile mele

scriu dor cu un nor

văd doar eu

scriu dor cu un cântec

pictez cu pensule scumpe și plâng peste

ușor și ascuns

în orașul meu

în patul meu simplu

caut un final care să te merite

nu am

scriu 

așteptând să plouă 

să mi se vadă și mai bine ochii

și strigătul care acum ajunge în burta mea plină de singurătate

și de pești lăsați singuri

să nu te superi

pe tristețea asta

am ochii grei

și aud pe cineva spunând

gata, gata

e totul bine

hai să bei apă

și să dormi măcar cât un salt de iepure

#

o zi în care amândoi

ne-am gândit 

la noi

#

trec trei 

într-un pas știut doar de ei

podul se lasă sub pașii lor

urmele lor nu se văd 

o pereche de brațe cuprind

gurile lor nu vorbesc

capetele lor nu duc regrete sau gânduri

planuri planoare călătorii

într-un pahar înoată doar cei cu aripi

aici e liniște

colecționarii găsesc aici obiectele pierdute

cerul cu norii cei mai subțiri

roua

și toate celelalte ființe vii

#

în nopți în care pare că nu se mai face dimineață

poezia pare inutilă

po pleacă pe drumul valurilor

văd tot felul de semne

iar el nu mai zâmbește înapoi

trec un pas peste apă

trec un ochi peste cer

nu văd

nu mi se aud țipetele

reașez obiecte la locul lor ca într-o iluzie

călăresc, adun sâmburii 

cuvintele mele nu mai aduc pacea

ce om

ce bucată de om

câte piese fac un peisaj ca ăsta

și în cât timp se va dărâma podul ăsta făcut din lemn topit

aud trompetele

le aud din depărtare

aud câteva voci mici 

cei rămași dansează ambiguu

adună resturi și cântă precum o pasăre

nu mai am pe nimeni, zice ea

și caută alte flori mici după care să se ascundă

#

într-o bucătărie, într-o dimineață

un pisoi, un greiere

într-o bucătărie, într-o dimineață 

își cere iertare

un bizon, un câine aducând ceva înapoi

un cadou, o catastrofă, un cartof

o mare strofă despre băiatul stelică care acum potcovește caii

repară, cară, fură ventilatoare

"dă-mi și mie să îmi cumpăr o bucată de pâine, tati", zice moșulețul care are acum 60 de ani

acesta e un poem pentru tine care să îți spună că nu mint

și că îmi pare rău

că nu rămân aici să păzesc nuferii

îi iau acasă, aranjez floare cu floare

grădinar minuscul, grădinar micuț

nu ne mai grăbim nicăieri

oricum planeta asta mică se odihnește și numără toate pajiștile din vecini

ei privesc

privesc și copiii lor

ce înțelegător și artistic

ce teamă cu ochi de pisică

cerul caută înlocuitor

mă întreb cine plânge când nu mai plouă și de ce mă tem azi 

ia, că nu mă mai tem

#

aseară la festival am cunoscut o fată

o cheamă Carla și servește la bar

am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere nimeni cocktail-uri și ei asta ii place sa facă

avea linii albastre in jurul ochilor

și ochi din ăia care te fac să zâmbesti, așa, încontinuu

mi-a scris numărul ei pe un bilețel

zero șapte patru

mi-am dat seama că lucrează multe ore și nu vreau sa mai fac fițe, figuri

ce complicați par oamenii

știu pe cineva, era în doliu

am intrebat-o: ce faci?

ce pot, zice

îmi pare rău că te doare

dar uite, stăm aici, pe banca asta și scriem chestii

tu scrii cărți

pun portocale într-o apă pe post de medicament

dau cu apă peste noroiul ăsta

și mai facem o grădină cu flori

și stăm în curtea de lângă casa ta și zicem

uite, bă, suntem aici 

vezi? 

sunt pacea care aduce păsarile

tatuajul cu chaos de pe pieptul Carlei

cred că și ea a trecut prin asta

ne tragem unii pe alții, șiruri 

împărțim din ce nu avem

și mai facem un val vara la dunăre

coacem o plăcintă cu mere

și râdem un pic cu soarele