#

un ou se uită la mine

îl mănânc

#

tot ce pot duce e o praga veselă în care un zepelin plutește pe deasupra și se uită la noi 

oamenii și-au găsit tot felul de îndeletniciri dătătoare de liniște

poeții, au găsit și ei câte un meșteșug util

unii cresc păsări

alții le învață să zboare

alții zboară ei înșiși

aici nu e nevoie de muzică, pentru că totul e muzică

plouă mărunt în fiecare moment undeva

pe o stradă, pe o margine, într-o altă apă

un băiat de vârsta mea urmărește ploaia 

măsoară, cântărește, se bucură

oamenii nu mai vorbesc unii cu alții

un triunghi vrea să devină leu

leul îi lasă locul și se face nevăzut

nevăzut ascuns de copaci denși trestii treburi nautice

se scufundă într-o burtă mare și stă acolo plănuind doar de plăcere

alții își usucă penele la soare și nu văd decât propriul râs

un soare parcă mic se așterne pe foile mele

și se întinde ca o pisică

#

un oaspete

un bob de orez

un armăsar mereu singur

un om mereu cătând

concert pentru stâlpii de telegraf

19 ani și 300 de libre

săptămâni aparte

grecia și orașe scufundate în același pat

ascuns ascult aspecte simple

sar peste zilele care se termină cu 2 și 7

faima operei 

orga

olanda cântă

în fiecare zi mai sigură

camera ei capătă o aură

sufletul ei capătă margini rotunde

apoi adoarme pe o pernă moale

foarte mare

cât capul unei lebede schimbată în balenă de mare

#

am stomacul gol de vise

am călcâiele încinse

somnul îmi arată calea

viitorul strigă valea

omul strică

om repară

ne pierdem din gară-n gară

totul e o glumă

nu aud râsul nimănui

amestec ingrediente secrete

cad la pat de o boală care nu are nume

am stomacul gol de vise

pierdut într-o junglă de care nu au aflat oamenii

fug fără inamic

număr stele

mă întreb dacă și ele se uită la mine

și dacă au ceva să-mi spună

#

trei oameni așteptând fac mai mult decât un om care așteaptă

o lebădă își roagă sfârșitul 

sensul unic al acestei fraze se pierde

trec cu tălpile peste trecut

stelele se așază calm lângă capul meu și nu spun nicio vorbă

#

scriu să uit și uit ce scriu

tata era vizitiu

ochiul orbului târziu

fiert ascuns vorbit în viu

sunt sera

animalele seara

cartierul 

sunt victoria

eu sunt țipătul și valurile

liniștea urcând pe corpuri

eu sunt comisarul care nu pierde

locul știut

eu sunt piesele ce se potrivesc împreună 

vara fără sfârșit

poeții și dirijorii apocalipsei 

eu sunt brațele care nu se mai termină 

zi-mi caracatița

zi-mi salvare și dumnezeul proștilor

vaca de la răsărit

sânge albastru

acum că mă vezi închide ochii și nu-ți fie frică 

lumina va intra acolo unde deschizi

și te va aștepta pregătită 

are un pistol mare cu care trage

n-o să te doară

am mai văzut asta

era noapte și credeam că n-o să mai ajungem la capăt

eu sunt apa clară 

cuvintele

în cântecul de primăvară se ascund caii care nu au avut niciodată un loc căruia să-i zică acasă 

acolo se întrec cu cine văd

și apucă viața cu dinții

acolo aleargă știind că totul e doar o plimbare pe câmpul întins

acolo o să mă privești ochi în ochi 

și-o să știi

apoi o să uiți

apoi o să știi iar

#

trei oameni mici într-o haină mare

trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui