N-au să te poarte-n braţe mari
Sau să te urce-n jocul lor
Şi n-au să verse cântece de lăuda din viori.
Nu, n-ai să mori.
N-au să te plângă rupte de dureri,
N-au să se roage la sfinţii părinţi
Şi n-au să cheme niciun vrăjitor aducător de mari ninsori.
Nu, n-ai să mori.
N-au să te-ngroape între flori,
Iar decoraţii, nu doreşti.
Împărăteşti coroane, prea mărite zori,
Nu, n-ai să mori.
E limpede că apa de izvor
Şi ca rezervele de prin butoaie,
În cercurile-nchise c-o-ntrebare
Zâmbeşte ultimul nemuritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu