Miezul nopţii - ce ironie.
Un pahar de tărie face mai mult decât o bucată de pâine.
O amnezie uşoară îţi dă mai multă căldură
Decât o pătură încălzită electric.
Zarurile au fost aruncate
De cel puţin două sute de ori,
Iar buzunarele,
Burduşite cu pietre ce se-nmoaie la vederea soarelui.
Imaginaţia începe să doară.
Actele de caritate îşi arată mândre dantura,
Precum un lup în faţa oglinzii.
Pe un vânt ca ăsta rişti
Ca toate greşelile ultimei tale vieţi,
Să se prăbuşească în capul cuiva.
Cel mai probabil, nevinovat.
(Bomba cu hidrogen nu se mai cere nici ea
Dezamorsată.
Nimeni, dar nimeni nu mai simte
Să salveze cumva situaţia.)
Miezul nopţii - ce ironie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu