luni, 22 februarie 2010

Coacere

Departe, dar aproape,  
Aproape, dar departe,  
Un set de mulţimi complementare se împart
În găşti tot mai mici,  
Împrăştiindu-ne pliante despre bun simţ şi responsabilitate.

Parcă seamănă în fuga lor cu turcul,  
Vânzătorul de vată pe băţ,
Ce zâmbeşte plin de pete de ulei.
Probabil soţia lui are de susţinut o ultima olimpiadă
La matematică.  
  
Şi totuşi,  
Soarele te încălzeşte indiferent de bodegă,  
Iar zâna măseluţă încă-şi mai ţine părul pe moaţe.  
Copiii-şi smulg de zor
Ultimii dinţi de lapte, aşteptând
Un nor de zâmbete împachetate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...