Aţi îngropat în trupul meu sute de vieţi,
Pe ascuns, pe şoptite.
Le-aţi îndesat în fiecare colţ, să-mi fie cald,
Să-mi fie dor...
Aţi îngropat şi-acum îmi strigă după ajutor,
Dar toţi suntem mai fericiţi,
Pământul e mai gol.
Azi respirăm din suflul mort al corpurilor ce se-mping
Să-şi facă loc în peşterile mele dezgolite.
Peste câteva luni vor scrijeli cu mâinile ceva,
Am să citesc.
Se vor topi, se vor dezintegra,
Vor face loc şi altor inimi neînsufleţite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu