Nimic de văzut.
Nimic de ucis.
Nimic de scris, de prezis, de deschis, am zis.
Aveam întinse mâini mai mari
Şi capetele mă priveau de pe pereţi.
Unul c-o lacrimă în josul ochilor, nămeţi, pistol,
"E-aşa uşor să mori, e-aşa uşor!"
Mi-e dor de el, zăvor,
Mi-e dor de drumul dintre corduri şi suflări,
Mi-e tare sete şi mă dor pe rând,
-Parcă atât de tare-
Izbirile ce ştiu că stau şi mă pândesc la semafor.
Ce zbor mi-aş lua, să mor, de pe clădirile oraşului,
Ce somn uşor i-aş mai ura
Şi aş acoperi cu alb să-i fie cald,
Să nu mai mişte.
Triste vor să işte ceva nou,
Dar războiul ăsta-i dus departe de noi,
Departe de ei,
Departe de flori ce-mi tot culegi, dar eu,
Ar trebui să ştii, că mi-am pierdut miros,
Miresmele-mi râd
Şi hoţii vor să-mi dea ceva la schimb,
Să-mi fie de-ajutor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu