Deraiaj

De câteva luni, cu o ciudă teribilă,  

Întreb, parcă pentru prima dată,

Pe rând, fiecare trecător,  

Dacă te-a văzut cumva furişându-te

Printre ţevile de la calorifer.

  

În prima zi mi-am zis că pregătirea mea...

Ţinuta, ori o uitătură îndoielnică  

Au stat între mine şi măruntaiele oraşului.

Apoi, nu ştiu cum, -şi nici nu vreau să ştiu-

În ziua a doua mi-ai apărut în vis.  

  

Te intercalai cu vulturul iubitor de ficat în sânge,

Cu religia acelor vremuri şi, tot uneori,  

Cu fostele mele prietene pe care nu le-am dus niciodată la cinema.

  

Sunt un laş,  

Dar îmi e că acolo, pe un ecran atât de mare şi curat,

Când m-aş aştepta mai puţin,

Mi-ar apărea propriul stomac cu tot cu durerile lui, iar ei

Ar şti că am avut, c-o după-masă 'nainte,

O ceartă ca de la fluture la fluture,

Ca de la insectă la insectă.

  

Şi-a zis că şi Iisus şi-ar fi scos, atunci,  

Cele câteva cuie şi-ar fi fugit,

Aşa că locul ei, de azi,

Nu mai e în insectarul acela vechi.

  

S-a liniştit când i-am spus

Că unul nou

E gata-gata

Să sosească.

...

  

A, amice! Ştii ce-i acela trecător?

Trecătorul e un-fel-de-eu,

Iar eu,

Un fel de gânganie ce s-a înţepat cu acul

Care nu trebuia.