Diacritice-ntr-o doară am aşternut la beţie,
Era dimineaţă, vară,
Tot ce trebuia să fie.
Erau flori plin colorate, parfumate amidonuri,
Lumi curtate, îmbinate
În 3-4 semitonuri.
Dar s-au revoltat de-n dată
Şi mi-au dat în dar uitare,
Nu cumva să spun pădurii
Plăsmuirea minunată.
Cum pot eu să o înduplec,
Să-i cer măcar o fâşie
Dintr-o glorie nesperată,
Deloc sumbră, străvezie?
Diabolic răsfirate râd acum şi prin spitale
Eu nu râd, eu tac de-o dată,
Aş vrea să mă pierd în mare.
Să mă poarte toţi delfinii - molatice-notătoare
Să mai văd o dată crinii din grădină ce nu moare.
Nu sfârşeşte niciodată şi-asta-i lege strâns legată
Pot să jur pe trei poeme şi o carte ne-ncheiata.
O carte neterminată, pot să jur ca toţi panganii,
Dumnezei, plecaţi din ceruri,
Muritorii vor hârtie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu