Introspecţie

Şapte păsări călătoare,

Stau pe-o sfoară de mătase.

Iarna se sufocă, moare,

Încuiaţi-vă în case.

  

Fum de rouă să se lase,

Pe ferestre, pe fotolii,  

Azi lumea stă şi se uită,

Cum se răsucesc fotonii.

  

Purpură şi argintie,

Tot răsuna şi se-mbie,

Vocea ce din depărtare,

Stă să cânte despre glie.

  

Şi pământul vrea să ştie,

Cine-s cei ce-l populează,  

Altfel, dintr-o nebunie,

Se face că explodează.

  

În noua bucătărie,

Un gândac stă şi oftează,  

Nu mai vrea butaforie,

Vrea să scape de pavază.  

  

Vrea să-i lustruim pantofii,

Şi mai vrea,ce feerie,  

O soţie ce visează,

Chiar la el în farfurie.  

  

Şi oftează şi se-mbie

Şi se crede erou mare.

Ne-ntrebam: "Cine-o să poată?"

"Cine ştie? Cine doare?"