Vreau o lume cu cărţile pe faţă,
C-o sinceritate bolnavă, plină de patimi,
Ce rupe ţesuturi ca să facă
Loc altora noi.
Succesiunile cu gust de măr, sunt imposibil de evitat,
Dar în moarte, şirul e un fel de "baba-oarba"
Ce uneori,dar rar, mai stârneşte şi hohote de plâns.
Un plâns vulgar, ca de noroi, scurt, neaşteptat,
Care sfârşeşte iute, ca o ploaie din anotimpul doi.
Sunt bolnav de cuvinte
Aşa cum lupul ajuns de anii cei mulţi,
Tânjeşte după farul de care un cine-ştie-cine
Se îngrijeşte ca de proprii copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu