Pagini

marți, 2 februarie 2010

La cină...

La fel de noi ca-n prima zi,  
Mâncăm friptură de viţel,
Cu lacrimi cât să-nece Marea Mânecii
Cu furculiţe mari - inox
Şi niţel usturoi.
  
Viţel abia venit pe lumea celor niciodată vi,
Avea-va să fie-ntepat cu ură,
Şi nu se va căii nici măcar unul dintre noi,
Ajută la uitare pură.
  
Poseidon
S-ar înfuria puţin,
Să ştii!
  
Naiul lui Pan ne va opri numai  
Pe cât să-şi spună-n gând "pentru sinceritate!"
A cam uitat că Dracul,
Nu într-o turmă de viţei s-ar fi ascuns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...