marți, 2 februarie 2010

La cină...

La fel de noi ca-n prima zi,  
Mâncăm friptură de viţel,
Cu lacrimi cât să-nece Marea Mânecii
Cu furculiţe mari - inox
Şi niţel usturoi.
  
Viţel abia venit pe lumea celor niciodată vi,
Avea-va să fie-ntepat cu ură,
Şi nu se va căii nici măcar unul dintre noi,
Ajută la uitare pură.
  
Poseidon
S-ar înfuria puţin,
Să ştii!
  
Naiul lui Pan ne va opri numai  
Pe cât să-şi spună-n gând "pentru sinceritate!"
A cam uitat că Dracul,
Nu într-o turmă de viţei s-ar fi ascuns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...