Pagini

vineri, 21 ianuarie 2022

pe iarba moale

aș fi cumpărat toate cărțile probabil
doar ca să-mi demonstrez că ei nu pot, dar eu da
și balaurul până la glezne și balaurul până la gât
și prințesa la o masă cu mine depănând o liniște
mâncând o masă bună
și-apoi nada
toți banii ăștia ar fi putut să meargă altundeva
așa e când te simți respins
faci tot posibilul să înghiți soarele și ce se mai află pe lângă el
lacom leneșul umple pereții camerei lui cu povești din caietele pe care acum nu le mai găsim
culegem dintr-un vișin, mâncăm din cine e pe-aproape
dacă nu e, căutăm ceva
un ceas, două
un ulm, un elefant, un templus în care să-mi iau bătaie pentru tot
păzesc o bibliotecă, îngrijesc pisici sau ele mă îngrijesc pe mine
îmi dau să mânânc cu o lingură mare și-mi vorbesc despre moartea mea
poate știu ele ceva, poate știu mai multe decât mine
oricum eu nu pot vorbi și nu pot cânta
fac plecăciuni și mă învârt în cerc
nu mai știu ce zi e
nimeni nu ține scorul, așa credeam, dar cineva îmi numără pașii
și dacă vrea ceva, ar face bine să vină azi
dar nu vine
și mă întreb cine pe cine numără, cine pe cine pescuiește
un arcuș
un bunic
o țestoasă în palmele mele de copil
de copil mare
o bătaie perfectă, dintr-o dată nu mai am nicio grijă și mă speriu
într-un joben mă ascund
un iisus mă îngite
aici la noi fiecare o cu circul lui și dup-aia într-un butoi mare găsesc
și jucării și tot ce mai e
și măști și puști și clești și o cum îi zice
cu multe brațe
zi-i să-i zic
nu mai știu
adorm
îmi închipui că sunt într-un lan mare și bine luminat
nu-mi mai e frică nu mai vreau să lupt să caut să pot
într-o cutie stau
într-o cutie
pe un petic de iarbă și respir viața ce fusese întotdeauna înăuntru
mă vizitează profu cu umbra lui de om bun și râde
ce mai fac caii din televiziuni
ce mai fac eu cu apocalipsa asta
vizitele se înmulțesc
din mine ies bulbi moi dar nu îndrăznesc să zic nimic așa că ei cresc mai repede
dar nu ca să fie văzuți de cineva
ci ca să vadă ei înșiși cum e lumea

marți, 18 ianuarie 2022

starea lucrurilor

ninge sălbatic
cad tactic
o liră ne amintește petrecerea
o rană că suntem tot oameni
păreri vorbe vinete vâltori care rănesc
un pas un arc
un alb
liniștit
în piețe
un zmeu plutind
proteste
ard dovezile
aduc ofrandă
versuri scurte 
poduri care țin
tristan tzara
alamă
ne auzi, dumnezeule?
dar de unde priveam, de unde lansam hamace spre cer nu era nevoie de martori
martiri mari popi populând urbea asta din care băieții fug își pierd încălțările îi pierd părinții 
se întorc să dea ofrande false, cum c-ar fi reușit, cum că acum văd de peste zid
un alt zid mai mare mai stufos mai puternic
ha-ha, râde zmeul până la brâu
hi-hi, plânge omul până peste brațe
prințesa singură se mărită cu sine se pierde-n picturi și ține jurnalele sub lacăt

luni, 17 ianuarie 2022

un alfabet

a - azi
b - beatrice
c - credință
d - duminică
e - elefant
f - fluturi primi
g - goană
h - humus
i - ili
j - jerry
k - karla
l - liman
m - netallica
n - nimic
o - olar opal
p - prieten
q - quart
r - real
s - sex sine
t - tatăl
ț - țară
u - univers
v - vals
w - warner
x - xavier
y - yes
z - zebre
1 - iluzia
2 - mereu
3 - mai ușor
4 - râset
5 - frați
6 - cavaleri
7 - pitici tăcuți
8 - martie
9 - danii
10 - fire de floarea soarelui

duminică, 9 ianuarie 2022

de sub

pe sub roțile de aro
pe sub limba mea cu faruri
peste un galop agale am venit și nu-i așa
se numără la intrare ochi de ram
hainele largi c-așa se poartă când vrei să intri pe poartă nu pe geam nu pe geam
cred că
greșim și-atunci când nu greșim intrarea rampa rana lunea ana cu tam tam așa zicea
și lupa și lacul seara și mintea vara și tot culesul din grădini
aveau să vină aveau să vină cu bani monezi și gineri cu cântece în gama cui vorbeam
acum e iar aceeași zi e iar un cor de nu vedem dacă păsări dacă-aeroport de lemn, așa ziceam
și când se face să se vadă
venim cu ce rămâne după ei
cu simțul de răspundere și da cu integrame cu frânturi de reclame cu ploeape și cu game pe care nu le vom putea cânta
apasă șapte apasă și-apoi pleacă să ții de șase unui zmeu aproape de mărimea ta
fără licoare și premii la subsoară fără surioară fără cuvinte așteptam

joi, 16 decembrie 2021

un bol

dintr-un bol de supă albastru
mănânc și eu
și clara
și o floare de cactus

dintr-un cer albastru subțire 
și un soare care înghite dormitorul
mușcăm și noi și restul

iar când ninge, ninge încet
când iubim, iubim cu încetul

duminică, 14 noiembrie 2021

#

fum
far
frig
muzicuță
cutie muzicală
misiune imposibilă
ceai
cer
dezertor târâș
vopsele
pe piele
pe bicicletă asta pe care am cumpărat-o de la
ne-am dat pe la
e frig
e unșpe
insula
denali
the doors
totul pare altfel când
un binoclu
timbre
de tine timp
culpă
apoi
pace
peste orașe
și ape și păduri
ce iluzie
miliarde de oameni suferă în același timp
deschid
uit codul
sunt tot aici
număr stele și posibilități

marți, 9 noiembrie 2021

luni

zăpada acoperă captele oamenilor
oamenii nu spun nimic
zăpada acoperă tot ce mai e în jur
de sub zăpadă se aude ceva
ca un toast
ca o promisiune
în orașe, mașinile de gunoi își fac treaba
străzile sunt spălate cu puțin timp înainte să ne trezim
e inexplicabil cum am ajuns atât de departe
sau cum nu ne dăm seama că totul se întâmplă acum
scot un pachet de cărți dintr-un buzunar care nu e al meu
doi gemeni se aruncă din niște turnuri colorate
asta înseamnă că suntem martorii unui nou început
port ceasul pe mâna dreaptă
port mâna altcuiva
gândurile altcuiva
dar nu le las să iasă afară
numai eu știu și așa va rămâne
până spre seară când încerc să scriu
public tot eu
după ce află, oamenii își deschid larg ferestrele și încep să respire

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea