am fost acasă
acolo locuiau părinții
acolo zburau farfurii pe cer
plânsete
regrete
sunt un animal care trăiește în trecut
vorbește limba balenelor orfane și mănâncă nasturi
nasturi mănâncă
visează la corpuri frumoase și vorbe calde
are înăuntrul capului un armăsar care mestecă și amestecă lumea
văd totul în viteză
sunt toate părerile mele de rău
văd orașul
mereu plâng pentru că nu sunt în altă parte
am nume de om
atât am de la oameni
aud rotitele cum se învârt în mine
fac o petrecere frumoasă pentru toți cei care lipsesc
