#

fum

far

frig

muzicuță

cutie muzicală

misiune imposibilă

ceai

cer

dezertor târâș

vopsele

pe piele

pe bicicletă asta pe care am cumpărat-o de la

ne-am dat pe la

e frig

e unșpe

insula

denali

the doors

totul pare altfel când

un binoclu

timbre

de tine timp

culpă

apoi

pace

peste orașe

și ape și păduri

ce iluzie

miliarde de oameni suferă în același timp

deschid

uit codul

sunt tot aici

număr stele și posibilități

luni

zăpada acoperă captele oamenilor

oamenii nu spun nimic

zăpada acoperă tot ce mai e în jur

de sub zăpadă se aude ceva

ca un toast

ca o promisiune

în orașe, mașinile de gunoi își fac treaba

străzile sunt spălate cu puțin timp înainte să ne trezim

e inexplicabil cum am ajuns atât de departe

sau cum nu ne dăm seama că totul se întâmplă acum

scot un pachet de cărți dintr-un buzunar care nu e al meu

doi gemeni se aruncă din niște turnuri colorate

asta înseamnă că suntem martorii unui nou început

port ceasul pe mâna dreaptă

port mâna altcuiva

gândurile altcuiva

dar nu le las să iasă afară

numai eu știu și așa va rămâne

până spre seară când încerc să scriu

public tot eu

după ce află, oamenii își deschid larg ferestrele și încep să respire

ziua in care am vrut sa fiu aviator, dar nu am reusit

vântul

soarele

ochii mei

avionul hurducăie ca o mașină de cusut

îmi amintesc cui am dat ultimul buchet de flori 

și doi nasturi aurii care țin de frig, de foame

era rece, așa că m-am acoperit cu ceva

mașina a continuat să zboare de la sine

nu era nimic de văzut afară

și nu se certa nimeni înăuntru

radio-ul era pornit, dar dat la minim

poate cineva a spus ceva important, dar nu mie

multe vise mai încolo, am înțeles

apoi am uitat

am mâncat patru biscuiți întregi, am chemat ploaia

dar ploaia n-a venit

am cerut un răspuns

dar dumnezeu nu s-a oprit deasupra avionului meu

am construit ceva greu vizibil pentru ochi

apoi am coborât peste un lan de grâu

și am stat acolo un timp nedefinit

acum

trăiește

scoate-ți capul din ecran

scoate-ți capul din borcan

trăiește

vorbește

uită

fură

dă înapoi

înoptează acolo unde nu se poate înopta

numără o stea și ceva

sau mai multe

cu colțuri, fără colțuri

ai avut mereu un prieten în literele astea

acum ieși în lume și caută 

sau mai bine lasă-te găsit

ce profesie

ai nevoie doar de o pagină albă

și cuvintele ies singure

își fac dansul lor

și gata

ai fost și-n iad

și acasă

chiar dacă asta, uneori, pare același lucru

și în toate țările în care e liniște

e zece

scoate capul pe geam

apoi piciorul pe ușă

și vezi ce mai e de trăit

dacă nu mai e, fă tu ceva

și ia-i și pe ceilalți cu tine

hai

sunt cu ochii pe voi

#

poem

poezie

vapor

hâr-tie

colaj

fuga spre mai bine împreună cu prietenul tau

încurcături

încurcă-lume

cale

pe cale

flori deschise

picioarele se rotesc singure

ghidaj

dinapoia zidului îmi zâmbește cineva

ești tot eu, zice

ești tot eu, nu-i așa?

ce bine că din poezie nu se pot face bani

pot sa scriu liniștit

de plăcere

de durere

de dor

de fel

carioci cutii corbi

un tetris

o veste

un sol

o vorbă

o noapte

dimineața suntem toți împăcați și vorbim despre îngeri cu îngerii