Ţipă!
Totul e să vii când răsare soarele, când cocoşii strigă,
Când copilul de lângă tine ţine să-şi înfigă până la pierzanie-n pielea ta încrederea
Când vremea nu-i niciodată rea.
Vei vrea să fi ea, să te-ntreb de-ai face la fel?
Vei avea să ştii că are-un ţel
Că nu-i numai pentru tine,
Ci pentru orice suflet ce nu numai cu sine ţine.
Dar ştiai, e dimineaţă, iar ea-i dispusă a-ţi sta-n faţă, lăsându-te să vezi.
Războaiele-s la fel, oamenii mor,
Noi nu semnăm decrete.
Lipită de perete, se crede Iisus,
Tu ştii că visele-i sunt mult departe de apus,
Ştii de căderile de care nu ţi-a spus
(Până unde-ai să mergi?)
Ştii că nu-i de-ajuns,
Dar că totul are să fie răpus într-o ploaie de vară
Venită de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu