În iarna asta care nu mai cruţă pe nimeni,
Magazinele se-nchid pe dinăuntru.
Păsările zboară şi ele mai prudent,
Sobele lucrează cu normă plină,
Iar tu ai uitat să nu mă mai iubeşti
În iarna asta care nu mai cruţă pe nimeni,
N-ai să fugi,
N-ai să fi un adolescent rebel,
Ci o mână caldă care ştie cum să spună,
Ce să spună...
În iarna asta care nu cruţă pe nimeni,
Tu te gândeşti numai la omuleţul uitat
Din mine
Şi la căsuţa lui din lână.
La copiii lui ce nu vor să fie oameni mari,
La bătutul mingii,
La ferestrele sparte din dragoste...
Ierni calme cad peste cearşafurile fără pată,
Natura ne priveşte ostentativ,
Ceaiul cald ne face să ne ţinem mâinile împreunate,
Iar barza se antrenează la jocul de şotron.
Lumile perfecte se întâmplă
Şi se văd
Numai
La ecograf...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu