A trăi singur nu e o boală,
Ci mai degrabă o stare de spirit.
De spirit coagulat cu pete albe ca de vopsea.
Ca de nea abia ieşită din maşinării,
Ca de păcate prespalate.
Cât despre noi...
Avem o expresie ca de "părere de rău"
Şi de bine.
De lipsă de timp şi de mine.
Avem a ţine minte noduri divine ce ies ca noi
Din burţi de peşte uitat în bătaia soarelui.
Din solzi vom face un tablou - artă nouă.
Cu aripi.
Aripi ce-or să tăie năvodul într-o noapte de beţie,
În care n-om mai şti ce suntem sau ce vrem,
Spre ce ne îndreptăm sau cum se cântă ultimul refren.
Vom spune-apoi:
"Măcar a fost o noapte plină."
Şi burţile vor da afară tot,
Iar Iona se va bate-n piept,
Spunând că ştie
De unde venim.
(Din burta molcomă a unui peşte...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu