Aş vrea să te iubesc uitând de lume.
Uitând de tot în afară de ploaie.
Pentru că ploaia nu e o oglindă spre interior,
Ci eterna noastră reîntoarcere...
Călătoria sufletelor noastre
Trecute rupe timpul în fâşii tot mai mici,
Iar timpul, timpul râde nervos,
Ştiindu-se, totuşi, dat
La o parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu