Într-una din luptele cu caracter final,
Am prins chiar eu, ceva destul de scund.
Pronume ce se zbate şi acum
Asemeni unui peşte cu voinţi de fier,
Într-o găleată atât de nouă,
Atât de nouă că prizonieratul începe,
Începe să-i pară plăcut,
Iar gura să-i nască..părţi,
Părţi din viaţa de dincolo.
Cum să fi prins un fluture în palma ta?
Cum să-i fi adresat lui rugăminţi
Şi cum să-l uiţi în pumnul strâns şi-apoi să plângi?
Fluturii nu se trezesc cu lacrimi,
Fluturii se trezesc..cu iubire.
După aproape-un veac,
Prădătorul îşi ţine ochiul său stâng
-singurul de altfel-
Într-o încordare demnă de invidia oricui,
În afară singurului scop
Despre care s-a uitat să se scrie.
Africa,
Sărituri mortale,
Hrană vie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu