Iubitul meu străin,
Ce scrii cu sloave dulci după paharele cu vin,
Mi-ești nou, dar vechi,
Mi-ești vechi, dar nou,
Străin de locuri străvezii,
Mi-ești veșnicul erou.
Iar tu? Modelul-bibelou,
Ce-oferă tot, dar nu cere nimic.
Copil zâmbind ce crește din șoptit,
A cărui fire-a dăpasit deja
Pumnul cel mic pe după care-ți place să te-ascunzi.
Poate le va părea greu de crezut,
Dar nu te-a întalnit.
-Eșarfa ține loc de asfințit.-
Pe tine, iubito, până și Shakespeare, cred,
Te-ar fi iubit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu