marți, 5 ianuarie 2010

Femeia și frigul I.

Am inima sloi de la dorul de voi, cei vechi.
Am noi puteri de-a răzbate în lupta cu timpul.
Am busola ce duce spre nord
Si femeia.
Si frigul.

Drumurile lungi nu dor,
Iar durerea nu e decât o-nțepătura cu acul.
O ciupitură a coardei mai mici
Ce nu știe nici macar de vrea
Să-și părăsească sacul.

Eu vreau a mă face mai bun,
Eu vreau a mă face una cu tine,
Tu vrei a avea, presupun,
Una din multele-mi mâini
Peste tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...