Pagini

marți, 5 ianuarie 2010

Femeia și frigul I.

Am inima sloi de la dorul de voi, cei vechi.
Am noi puteri de-a răzbate în lupta cu timpul.
Am busola ce duce spre nord
Si femeia.
Si frigul.

Drumurile lungi nu dor,
Iar durerea nu e decât o-nțepătura cu acul.
O ciupitură a coardei mai mici
Ce nu știe nici macar de vrea
Să-și părăsească sacul.

Eu vreau a mă face mai bun,
Eu vreau a mă face una cu tine,
Tu vrei a avea, presupun,
Una din multele-mi mâini
Peste tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...