N-am să fiu gol.
N-am să respir în văzul lumii.
N-am să cobor.
Nu am marunt şi-mi plâng în cor nebunii.
N-am să mai cer numarul doi
Dacă oricum se vrea plecat.
Nu am sa cer un vânt căscat
De buze-nvinetite, moi.
N-am să mai vreau nicicând să pierd
O parte-a înţelegerii ce s-a lăsat
-cu dor prelung acum-
Între coline şi praful din tun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu