Momentul pare c-a sosit,
Aşa încât i-a fost sortit
Să vină nesupus, întocmai precum razele.
Acum şi-aşteaptă aplauzele ca un părinte ce se minte c-ar fi reuşit
Să sape o groapă în formă de bol
În care s-amesteci cerinţe şi rugăciuni spuse domol.
Cu sens azi morţii-şi părăsesc mormintele.
Sunt reci.
Alinei nu-i mai plac cuvintele,
Iar dintele minţii mă minte, spunându-mi că am ţinte sus.
Ca o apa fierbinte îmi înalt aburii şi cu-n fus
De aur ţes câţiva din arborii rămăşi.
Tu pleci, iar ei şi arborii, sunt reci.
Singuri şi pătimaşi,
Numai-ntr-un anotimp se schimbă-n laşi,
În vagabonzi, în vânători, urmaşi ai omului dintâi.
Intraţi şi ţineţi clanţa sus.
Trageţi de ată şi înţelepciunea,
Dintr-un scâncet,
Toată, s-a dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu