Mă tem de şerpi pentru că, poate, am fost unul de-al lor.
Şi totuşi n-am fost azvârlit în focuri mari cuprinse de năduf...
Mă tem de cerbii carpatini, fiindcă stau drepţi
Şi fiindcă n-am putut să văd, până în ultima mea zi,
Un cerb care să plângă.
Mă tem de păsări fiindcă stau,
Bătute să fie de vânt,
Pentru-a străbate orizont, prilejul oferit ca să trăim.
Mă tem pentru că voie-mi dau ca să visez.
Mă tem, dar, cel mai mult, de caii îngheţaţi
De care n-am avut nicicând puterea să vă povestesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu