Pagini

duminică, 17 ianuarie 2010

Regresul racului

Întru totul de-acord că Rusia ne conduce din umbră.
De-acord că frigul ne umblă prin vene
Cu gândul că tăcerea
Are să scoată din noi pietre ce lucesc
(Şi nu muribunzi.)

Vedeţi? Iluzia ne arată-un peşte.
De fapt, se dovedeşte că s-a dus.
Întreabă unde.
Ţi se va spune: "Greu de spus."
(Turma de ore bune a scăpat, te mai ascunzi?)

Catrenele nebunului cu gânduri difuze
Ne arată dovezi de proastă creştere.
Iar scuza?
Caut-o pe Ana şi zideşte-o din nou, Manole, meştere.
(De te-ndoieşti, să nu răspunzi - Loveşte-ne!)

Şoptesc nu din neputinţă,
Ci din credinţa pentru zei.
Cerşesc nu din dorinţă,
Ci pentru ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...