Pagini

duminică, 3 ianuarie 2010

Omul fără nume I - Poetul aproape mort

Aproape nebun de fericire vreau să-ți scriu ceva atât cât mai pot.
Atât cât pot duce două mâini de poet plin cu noroi
Ce și-a scăldat sexul în fiecare din nopțile
În care tu te straduiai să pieri.

Aproape mort sădesc fericirea mea într-o ultimă lucrare
Infăptuită cu unghiile-mi niciodată prea mari,
Fără să știu dacă le va găsi cineva.
Fără să-mi doresc să le mai găsească.

Aproape viu mă zbat între viață și ceva ce pare
A veni de departe.
Aproape-eu îți spun că pendulul îngropat în pământ
Bate a lene.

Reportajul s-a întocmit,
Apocalipsa întârzie puțin,
Liniile ferate se pun în mișcare.

Hai să ne-așezăm,
Să ne luăm un loc.
Dar care?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...