duminică, 3 ianuarie 2010

Omul fără nume I - Poetul aproape mort

Aproape nebun de fericire vreau să-ți scriu ceva atât cât mai pot.
Atât cât pot duce două mâini de poet plin cu noroi
Ce și-a scăldat sexul în fiecare din nopțile
În care tu te straduiai să pieri.

Aproape mort sădesc fericirea mea într-o ultimă lucrare
Infăptuită cu unghiile-mi niciodată prea mari,
Fără să știu dacă le va găsi cineva.
Fără să-mi doresc să le mai găsească.

Aproape viu mă zbat între viață și ceva ce pare
A veni de departe.
Aproape-eu îți spun că pendulul îngropat în pământ
Bate a lene.

Reportajul s-a întocmit,
Apocalipsa întârzie puțin,
Liniile ferate se pun în mișcare.

Hai să ne-așezăm,
Să ne luăm un loc.
Dar care?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...