Ei ne cred nebuni, nu ştiu de Apollo,
Nici de zeul mort,
De pulsaţii sau umărul cald.
Toţi fug, dar ei sunt acolo
Şi încă se zbat.
Eu cred c-ai să vii într-un loc cu verdeaţă
S-atârni fericirea din hainele gri,
Să vii s-ascuţi cerul şi să-i dai povaţă,
Să dezlegi misterul insectelor portocalii.
Aici nu se fură idei despre viaţă, să ştii.
Tortura iubirii se-ndură
În braţele mari ale celui ales.
Încet să se lege,
Se-nalţa şi zmeul făcut din hârtii,
Spre seară se pun în balanţă păcate
Din ultimul vers.
Se doarme uitând despre lume,
Se doarme-nvăţând din infern,
Se doarme pe perne,
Se moare, se taie din tortul de gheaţă,
Se doarme pe-un scaun de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu