Pagini

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Cum arată urechile acului?

Viața?
Proiecția precisă într-o oglindă de dimensiuni nu foarte mari
A unui plasture imens care-ți poate da peste cap
Concepțiile de forma "cum ar fi fost dacă".
Durerea, pragul maxim,
-pe care, tot ei, iți spun că nimeni nu l-ar fi atins,-
Te-ar face rapid să bați de trei ori palma de podea.
Adica, în alți termeni, să bați palma cu eșecul.
Ai fi dispus,
Atât că ești poziționat prea sus
Pentru-a putea fi ferm și-a lua decizii.
Iar atunci, ca un bolnav în fază terminală, crezi că
Altcineva va bate de trei ori și tu-ai să scapi.
Ei, trebuie să știi că indivizii'n alb au rol
Pasiv.
Păcatul?
E de cele mai multe ori tardiv
Când ți-e dat să constați că abordarea
E totul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...