vineri, 27 noiembrie 2009

Ultimul cavaler

De ieri dimineață sunt fiu rătăcitor.
Rătăcesc de ieri sau poate
Dintotdeauna rătăcesc.
Nu știu ce caut,
Dar știu că toate cele ce se pierd,
În groapa cu mariane, ori în Marea Moarta se găsesc.
Acolo stau și ele căutand, strigând spre noapte,
Un cavaler cu brațe tari,
Un cavaler râzând spre moarte.
În gol, de pe cerul lumii cazut-a
Și se rotește-acum.
Vârtajul propriei vieți așteaptă
Să inventăm și alte lumi.
Și alte litere să inventăm.

Prăbuși-se-vor cu toate
În memoria cavalerului plecat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...