Pagini

marți, 10 noiembrie 2009

Odă

Mântuire?
Vindecare?
Iertare?
Izbăvire?
Salvare?

Nu, atunci am înțeles că nimic din toate acestea nu putea oferi un raspuns îndeajuns de clar sau de corect.
Cu una sau poate două ieșiri din ritm,
Pierzania rămăsese tot definitivă.
Viața de până atunci - tot scurtă,
Iar dorința de a rămâne....
Dorința de a rămâne era singurul și ultimul meu deziderat.

În unele dicționare,
În puține numai, găsim amintită și răscumpărarea.
Poate pentru că spălarea sufletului românesc nu s-a petrecut prin răstignirea pe cruce,
Ci prin el, Ciprian Porumbescu.

Înghițit de apele pântecului meu ce cândva a aparținut unei femei,
Acoperit de începutul de care îmi place să spun că nu m-am temut niciodată,
Acolo, în adâncuri,
Viorile nu cunoscuseră nici teamă și nici rușine,
Pentru ca acolo, mântuirea se măsura numai în note întregi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...