H2. Not mine

Ca-ntr-un film prost,

După ce mor pe rând atât dorințele, dar totodată și

Încrederea în om,

Ca într-o scriitura-n care Platon zice

Că "asta e și alta nu-i",

Mă prinde neputința nopții-n rai,

Să nu cumva să-mi amintesc cum e să ma opun,

Iar sfantu-acela vechi îmi spune și el

"Ieși, că n-ai parai!"

Ce-i de făcut, prea bună Lorelei?

Câți marinari trebuie să ucid și un' vor merge ei, cu toții?

Aveam pe drum alte dureri

Și nici măcar nu s-a prescris.

Dar s-a prezis totuși ceva.

Atât că noi cu ochi cusuți,

Cu planuri mari în pumni,

-de plans crescuți pentru maria sa-,

Am refuzat-o pe micuța Lorelei.

Am spus ce am avut de spus atunci,

Copacul a ramas pe undeva pierdut,

Dar sper că se-ngrijeste totuși cineva,

Pentru că altfel nici nu poate fi.

Și vorba ce mi-a aruncat,

Avut-a darul întâiei căderi.

Ogoarele cuminți ni le-am arat,

Făcându-ne să fim pe dinauntru goi.

Să fim tot noi, dar rinoceri,

Pentru că orișicum tot cerul va ramane-nchis.

"Ce bine

că lucrurile astea se întamplă numai

în

vis"