Îmi luai suflul tot și-l puneai la dospit,
O noapte întreagă creșteam cât creșteau alții-n șapte,
Șopteai magistral din povesti ce le știi
Șopteai tot ce buzele mele sorbeau cu nesăț.
În marginea uitărilor mele, uneori, te pierzi și tu.
Aștepți sau cânți sau te joci în nisip,
Iar eu ma scuz cum că nu pot să vin.
Dar rămai să asculți gândul mării puțin,
Poate-ți spune el secretele unde-mi țin,
Să mă descosi fir cu fir, sa privești de sus
Și să știi toate cele ce nu ți le-am spus.
Dar să-ți uiți negreșit în vârful pieptului meu
Măcar jumatate din inima ta.
Să nu-mi spui, să nu știu, să trăiesc tot la fel,
Tu să pleci, să te-ntorci și să fi tot a mea.
Tu să pleci, să te-ntorci și să-mi spui ce-ai văzut,
Eu să cred, să te țin în strânsoarea lecturii,
Tu s-adormi, căci de-acum credincios te păzesc (te pazesc),
Să-mi pătezi multe cărți cu cafea ori cu vin.
Să descoși goluri de care nu cred că știi.
Am să vin, am să vin
Și s-a dus cu uitarea.
Vreau să vin, am să vin
Și-a plecat în apus...
Ai să-mi ierți, te intreb,
Tu vreodată purtarea
Când am vrut din greșeli să te-ntorci și să fi
Iar regina din car' să se-mfrupte uitarea,
Martirul, martirul
Iubitor de copii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu