Ziua a treia e pentru Cătălina o zi fatidică.
Singura din cele opt în care nu e nici moartă, dar nici vie nu e.
Nici fericită, nici năpădită de tristețe.
Contrastele se tem, iar umbrele pictate cu cenușă,
Se scutură a pieire.
Eu nu știu cum să-i mai intru în voie,
Iar ea, cum să mă țină departe de ofilirea ei.
Dar Cătălina nu pălește.
Într-a treia se preschimbă într-un patruped nemaivăzut.
Asta e una din convențiile noastre,
Din înțelegerile care s-au făcut înainte de orice.
Înainte de nevoile mele, înainte de bucuriile ei.
În ziua a treia, Cătălina trece
Dincolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu