Reverențele ucid și azi
Și au ucis mereu,
Iar aripile răpitorilor de noapte capătă
Lovituri mai adevarate decât cele de tun.
Ne vom înapoia pământului, dar
Cum și pe cine jertfim?
Plămânii mei mor de o boală rară,
O boală despre care doar mie mi-au spus.
Cu ce rost să știe și-alticineva,
Cu ce rost?
Plecăciunile ucid, ucid și azi
Și neînfricate-ți sunt vrerile,
Sala de bal, sfârșit fatal
Și voi vă căutați pe jos toate puterile...
Copilul ce-și târâie pașii deasupra geamului tău
Are-o plăcuță pe care cancerul și-a scris numele,
Amintindu-și nostalgic orele de caligrafie.
Va fi în tot cazul o moarte curată,
Ascuțindu-și lamele de-otel.
E el sau nu e el,
Noi nu vom știi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu