Hai să inversăm puțin lucrurile.
Să nu mai putem transforma asemeni lui Midas toate cele ce se văd în aur scump,
Dar să transformăm totul în cuvinte.
O mare de cuvinte,
Un ocean.
Dacă nu, măcar un fluviu de cuvinte.
Cuvinte mici, tremurânde,
Mai mici decât cel mai mic dintre păcatele-omenești.
Scoatem răul în lumină;
Îi dăm acum posibilitatea să ne vorbească, să se apere,
Să fie el victima, iar noi toți călăul neîndurător.
Terminăm repede.
Spunem cele de trebuință și stârpim blestemul,
Căci virgula nu e întruchipare diavolească,
Ci semn al odihnei, a celei de-a șaptea zi,
Semn al voinței de a respira cu răgaz.
Să terminam, ori dacă nu să născocim scăpare,
Pentru că martorii s-au strâns,
Așteaptă să fie chemați,
Așteaptă la intrare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu