Decat ateu, mai bine cu un Dumnezeu al meu.
Deloc uman, deloc atent la rugăminți,
Deloc răzbunator.
Opriti-vă din a-l mai căuta-n bătrânul înțelept,
Ori în țăranul ce se îngrijește de pământul său,
Mi-a spus copilul nenăscut.
("- Eu nu cred în Dumnezeu. Eu îl caut.
- Și, l-ai gasit?!
- Mă găsește el." )
Când obosesc ajung și eu să cred
C-adeseori ne căutăm
Pentru a ne împartăși
Suferințe sau puțin din micile bucurii.
Eu de om, el de zeu,
Dar așezați la masă
Din sinceritate,
Slăbiciunile mele umane și puterile lui
Nu mai pot să facă diferența.
Adorm mereu mult înainte să ne luăm rămas bun
Sau să ne stabilim și alte întâlniri,
Dar el sosește mereu să mă întrebe:
"- Tinere, tu cum mai stai cu-ncrederea în zeu?"
Dumnezeu nu stă ascuns sub cereri de la muritori,
Privindu-ne pe toți de pe planeta Marte.
Dumnezeu există,
Dar e-n altă parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu