Aripi mov, pe o pereche de mâini ce nu se mai frământă.
Ochi sticloși, pe o inimă fără găurele mici între cusături.
Bărbie proporționată perfect, pe un piept aproape bărbătesc.
Doua-trei organe interne pentru o bruma de suflet.
"Somniferele se iau pe nenumărate, dragul meu."
Capul s-a lăsat legănat -deloc temător- în ambele părți,
Iar visul, rotind ușor din încheieturi,
A dat bine-cuvântul.
Radioul răgușise.
Zumzaia aceeași triadă amețitoare,
Ce îți dadea certitudinea
Că nu mai rămăsese nimic bun
De făcut sau de nefăcut.
Pâmant galben,
Ud,
Apă de râu,
Lut
Și-acum să facem dragoste.
Atât de multă încât vom putea da mai departe.
Atât de multă încât nu ne vom mai lamenta prea curând.
Atat de multa încât le va lua ceva până se vor obișnui cu ideea
Că noi am fost!
Somniferele se iau
De fiecare dată
Pe încredere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu