Dimineața - tuse seacă, două lingurițe de ploaie.
Prânz - ploaia ia formele palmelor ei.
Seara - plouă stângaci, dar plouă.
Lacrimile se amestecă azi cu ploaia,
Iar eu mă-ntreb cine se mai poate distra acum.
Acum când locurile perforate de tun
Se-acoperă cu ce-a rămas.
Flori albastre, albastre!!
Oamenii s-au pierdut,
Oamenii nu mai stiu, nu mai vor să se uite la ceas.
Vor sa străpungă blestemul
Iar bătranul cu părul sau alb țipă: "Am să-i las!".
Azi vom trage linie, iar ea se va face
Că plouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu