E curios cum nu fuga în cercuri perfecte, foarte mari,
Provoacă aproape-mortului greața supremă ce
Comunică în șoapte cu patru colțuri.
Nu viteza, nici forța, nu cască fiorul ultim.
Încetinirea secvențială,
Mai răbdătoare decât admiratorii de hamei,
Te face să știi și-apoi să vrei să urăști,
Dar nu să te revolți,
Pentru că "mai bine nici că se poate".
Și noul meu prieten mă trimite la DEX.
Ca o mașină de cusut în șase trepte
Ce se îneacă numai la vederea acului
Inroșit.
Ne schimbăm veșmintele făcând
Pe rând demonstrații de exhibiționism.
Drac mic,
Vioi și poznaș,
Care se întrupează
În diferite vietăți
Și slujește
Pe vrăjitori și pe
Diavoli.
Perfecțiunea își bate din nou joc de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu