Pagini

miercuri, 2 decembrie 2009

Revers

De când eram doi embrioni
Visam să jucam teatru pe mari scene ale lumii.
Să schimbăm pe rând măştile,
Să fim alţii şi alţii şi alţii...
Uneori ne plăcea să fim noi,
Dar asta însemna să ne dezgolim,
Să murim îngheţaţi.
Asta nu facea parte din planul nostru.
A mers un timp,
Nu ştiu cât a mers.
Scenele s-au restrâns uşor în două camere mici,
Iar lumile, am devenit noi.
Dar noi,
Noi eram altceva
Şi singura noastră dorinţă era
Să fim iar embrioni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...