miercuri, 2 decembrie 2009

Revers

De când eram doi embrioni
Visam să jucam teatru pe mari scene ale lumii.
Să schimbăm pe rând măştile,
Să fim alţii şi alţii şi alţii...
Uneori ne plăcea să fim noi,
Dar asta însemna să ne dezgolim,
Să murim îngheţaţi.
Asta nu facea parte din planul nostru.
A mers un timp,
Nu ştiu cât a mers.
Scenele s-au restrâns uşor în două camere mici,
Iar lumile, am devenit noi.
Dar noi,
Noi eram altceva
Şi singura noastră dorinţă era
Să fim iar embrioni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...