P.S.

Întind la uscat toate rufele peste care s-a plâns,

Știind că-s prea puține cuvinte.

Știind ca numai lacrimile își pot închipui nemurirea,

Dar și că fericirea e ca un Dumnezeu

Ce nu-ți dă voie să te uști

(Nicicând.)

Viața-mi?

Cu nimic mai presus

Decât viata altor 6 miliarde de suflete

Ce și-au spus "am încercat să te iubesc".

Poezia - un bolnav inconștient,

Dar care, în nebunia lui,

Nu a apucat a cunoaște nimic în afara

Sincerității.

Un post-scriptum - nimic altceva decât

O recunoaștere a unei neputințe.

Scriu pentru a mă spăla de păcat,

Scriu pentru tine,

Scriu pentru că poezia mea

Îmi seamănă.

Închei acum.

Făgăduiesc

Să nu mai știe nimeni.