Rânduri de pe luna a şaptea

Se facea că dormim şi visăm perdele de un roşu extraordinar

Te visam şezând şi parcă

Aşteptând.

Picioarele-ţi strânse la piept,

Roşul perdelelor,

Al palmelor,

Roşul frunzelor,

Roşul vieţilor din sertar,

M-ar fi putut trezi,

Dar am murit.

Tot ce s-ar fi putut păstra,

Era, probabil, imaginea ta în roşu

Mai nouă,

Tot mai nouă,

Plecând.