așa se trăiește arcadie
adu benzina
și inima nevestei tale adu
o să facem un foc
de toată frumusețea
o să horim
o să plângem
arcul ne salvează în ultima miime
de secundă
tremur ca un poet ajuns
la maturitate
suflu peste toate
cele date de dumnezeu cu nepăsarea
tancului
întors
în mahala
cântă
sau mori
joi, 27 martie 2014
vineri, 7 martie 2014
eu
plouă pe planeta asta, doamne
atâtea destinații și atât de des aud nicăieri
grădina asta-i atât de mare și planetele-s multe
iar oamenii sunt din ce în ce mai departe de ei înșiși
de aici de sus se vede atât de bine, doamne
eu sunt doar un copil, nu pot să-i ajut pe toți, doamne
trimite tu îngerii tăi și spune-ne,
cum faci tu stelele, doamne
cum faci apa să curgă și să știe
să nu întrebe
și să nu facă nimic altceva în afara menirii ei?
atâtea destinații și atât de des aud nicăieri
grădina asta-i atât de mare și planetele-s multe
iar oamenii sunt din ce în ce mai departe de ei înșiși
de aici de sus se vede atât de bine, doamne
eu sunt doar un copil, nu pot să-i ajut pe toți, doamne
trimite tu îngerii tăi și spune-ne,
cum faci tu stelele, doamne
cum faci apa să curgă și să știe
să nu întrebe
și să nu facă nimic altceva în afara menirii ei?
joi, 6 martie 2014
am putea
ziua nu întârzie niciodată
noaptea nu întârzie niciodată
stiloul nu
dumnezeu îl iubește pe om
omul nu știe să iubească
cărbunii ne salvează și iarna asta
mâncare pentru fiecare dintre apostoli
îmi pun mâinile împreună și mă rog
îți pui mâinile împreună și te rogi
apă și pâine
noaptea nu întârzie niciodată
stiloul nu
dumnezeu îl iubește pe om
omul nu știe să iubească
cărbunii ne salvează și iarna asta
mâncare pentru fiecare dintre apostoli
îmi pun mâinile împreună și mă rog
îți pui mâinile împreună și te rogi
apă și pâine
mașina de spălat trăiește mai mult cu calgon
când devi bărbat, să mă cauți
nu am devenit bărbat
dar există un echilibru al tuturor lucrurilor
văzute
și nevăzute
creierul moale se așează în palmele tale de fetiță-femeie
și începe să cânte imposibilul devenit posibil
trebuie să o recunoști și tu totul tinde să meargă înspre adevăr
dar omul - această cârtiță care nu știe că lumina o să pună capăt
călătoriei
sapă
sapă fără oprire
râzând
mustind de tot ceea ce există mai bun în balta asta
pe care nu știm cine a umplut-o cu apă
și pești
nu am devenit bărbat
dar există un echilibru al tuturor lucrurilor
văzute
și nevăzute
creierul moale se așează în palmele tale de fetiță-femeie
și începe să cânte imposibilul devenit posibil
trebuie să o recunoști și tu totul tinde să meargă înspre adevăr
dar omul - această cârtiță care nu știe că lumina o să pună capăt
călătoriei
sapă
sapă fără oprire
râzând
mustind de tot ceea ce există mai bun în balta asta
pe care nu știm cine a umplut-o cu apă
și pești
marți, 4 martie 2014
cale-n dar
mai mic
mai bun
ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară
septembrie mă ascunde departe de oameni
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta
mai bun
ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară
septembrie mă ascunde departe de oameni
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta
Etichete:
aprilie,
august,
cale-n dar,
calendar,
decembrie,
februarie,
ianuarie,
impuls,
iulie,
iunie,
mai,
martie,
noiembrie,
octombrie,
poeme,
septembrie,
versuri
Albia de dincolo de râu
E ciudat cum aleargă oamenii după sens. După o fărâmă de ceva-nu-știu-ce. Și dup-aia te trezești gândac și nu știi ce să faci cu atâtea perechi de picioare. Sau aripi. Sau morții lor.
Fusese simpatic la Timișoara, chiar dac-am fost măgar uneori. Precum știi, bărbatul trebuie să fie măgar măcar o dată pe zi. Altfel, ceva se diluează și rămâne și mai singur. Și mai copil. E frumos să nu știi ce e dincolo. Dar nu știm nici ce e dincoace de dincolo. Nimic nu știm.
Voiam să mergem la nu știu ce film și-am greșit ziua. Am fost cam contra-cronometru atunci. E greu uneori, vezi tu, viața are regulile ei, altele decât cele ale scrisului sau mai știu eu ce. Mi-ar plăcea să nu-nțelegi nimic, dar mi-e că tot o să prinzi tu câte ceva într-o plasă de fluturi. Ai prins fluturi când erai mică? Să nu-i prinzi. Să-i lași acolo. Că și fluturii are suflet. Și aripi. Ceea ce noi nu prea. Ceea ce te pune pe gânduri. Ceea ce nu rezolvă problema.
Și totuși poți să zici câteodată ceva frumos și norii se fac ceva mai altfel. Cât să-i vezi printr-un singur ochi. Te prețuiesc mult, iar asta o poate confirma orice prof neoligofren care-a predat când eram amândoi acolo. În fond, și măgarii sunt animalele lui Dumnezeu. Știu că nu le prea ai cu astea. Nici eu. Nici cu trezitul dimineața. Nici cu dus gunoiul. Poate d-asta-mi place să scriu. Că n-am mai dus gunoiul demult.
Undeva în Africa există un trib. Și-n tribul ăsta trăiesc și femei și bărbați. Și copii. Și e soare. Iar când nu e soare, plouă. Iar când nu plouă... înțelegi? Undeva în Africa există un trib. Și-n tribul ăsta trăiesc și femei și bărbați. Iar când plouă se deschide ceva deasupra lor și totul e mai ușor. Nu-nțelegi.
Voiam să mergem la nu știu ce film și-am greșit ziua. Am fost cam contra-cronometru atunci. Poeziile înseamnă ceva numai pe hârtie. Și-n tribul din Africa de care-ți ziceam. Și zilele trec una după alta. Și mereu se întâmplă ceva. Chiar dacă oamenii cred că nu se întâmplă nimic. Mereu plouă un pic mai mult și tribul are și mai multă apă. Și gândacul se obișnuiește cu sine. Iar cărțile se scriu din ce în ce mai ușor. Poveștile se spun o singură dată. Poștașul o să primească o bicicletă nouă. El știe asta.
Arcul bate 2:20. Suntem tot aici. E ciudat cum aleargă oamenii după sens.
2. polul și polul
casadincareieșimcutoții
casa din care ieșim
cu toții
casa din care ieșim cu toții
ia ceasul și du-te
cară-te
nu știe nimeni că l-am dat în urmă cu câteva ore
hai, proust o să fie mândru de tine
nu uita să-ți legi șireturile
mâinile la spate
spatele drept
ochii la cer
ochii la cer, soldat
casadincareieșimcutoții seamănă și cu tine
casa din care ieșim
cu toții
casa din care ieșim cu toții
ia ceasul și du-te
cară-te
nu știe nimeni că l-am dat în urmă cu câteva ore
hai, proust o să fie mândru de tine
nu uita să-ți legi șireturile
mâinile la spate
spatele drept
ochii la cer
ochii la cer, soldat
casadincareieșimcutoții seamănă și cu tine
1. amin și polul
nietzsche
sfinții
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii
ce nefast să te naști într-o zi de miercuri
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută
unu doi trei patru cinci șase șapte opt
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi
cercuri până când lumea va părea un pic mai bună
viața va merita trăită altfel
maimuțele vor vorbi din nou
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte
amin
sfinții
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii
ce nefast să te naști într-o zi de miercuri
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută
unu doi trei patru cinci șase șapte opt
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi
cercuri până când lumea va părea un pic mai bună
viața va merita trăită altfel
maimuțele vor vorbi din nou
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte
amin
duminică, 2 martie 2014
ana are
e sex alcoolic tras la modu' n-am dormit de miercuri
zi-mi că totul e ca vara un vapor făcut din becuri
plângi până când îngerii miros a ceafă tamara
cearcăne și vânt trompeta arde tu admiră-mi gara
capul nord mâna pe biblie până când tristan tzara
eugenio gellu naum păsări negre culegea
zâna zânelor mustește numără până la patru
unde ești tu țepeș doamne, hai, întinde-mi farfuria
nu-ți găsesc nicicum chilia garda știe să răspundă
iuda renăscut din ierburi fericirea stă la pândă
zi-mi că totul e ca vara un vapor făcut din becuri
plângi până când îngerii miros a ceafă tamara
cearcăne și vânt trompeta arde tu admiră-mi gara
capul nord mâna pe biblie până când tristan tzara
eugenio gellu naum păsări negre culegea
zâna zânelor mustește numără până la patru
unde ești tu țepeș doamne, hai, întinde-mi farfuria
nu-ți găsesc nicicum chilia garda știe să răspundă
iuda renăscut din ierburi fericirea stă la pândă
sâmbătă, 1 martie 2014
traiul
viețuiam ca într-o ciocolată aerată
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
și albă
și totul respira înăuntru și în afară
feriți de intemperii plânsete
frig și foame
an după an după an după an
mă făceam din ce în ce mai mic
iar tu din ce în ce
mai mică
basarabia #1
da, aș fi vrut să mă nasc în basarabia
să scriu poezie ca acolo
să vorbesc și să am inima ca acolo
să greșesc din-ce-în-ce-mai-puțin față de mine însumi - tot ca acolo
vă iubesc, dar uneori,
în inima mea de român știu că voi sunteți altcineva
vă rog să mă iertați
poate și voi știți asta, dar sunteți prea buni și ne lăsați să credem orice
dacă știți că asta ne face bine
știu că scriu prostii, dar uneori cred că nimic n-o să ne mai salveze
așa cum și voi...
mă gândesc la voi
știu că și voi vă gândiți la mine
asta îmi este de ajuns de cele mai multe ori
e tot ce poți să faci atunci când cineva e departe
să scriu poezie ca acolo
să vorbesc și să am inima ca acolo
să greșesc din-ce-în-ce-mai-puțin față de mine însumi - tot ca acolo
vă iubesc, dar uneori,
în inima mea de român știu că voi sunteți altcineva
vă rog să mă iertați
poate și voi știți asta, dar sunteți prea buni și ne lăsați să credem orice
dacă știți că asta ne face bine
știu că scriu prostii, dar uneori cred că nimic n-o să ne mai salveze
așa cum și voi...
mă gândesc la voi
știu că și voi vă gândiți la mine
asta îmi este de ajuns de cele mai multe ori
e tot ce poți să faci atunci când cineva e departe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...