asasin ninja jazz

hip-hop până la urmă ce am de spus până la urmă cum pot să scriu ce nu s-a spus 
să nu fac pe deșteptul să nu mă cred vreun rege să nu fiu atât de prost să cred că nimeni nu-nțelege
dac-ai fi fost poet n-ai fi fost aici acum ia-ți valiza încearcă să te ridici
așa a-nceput totul credeam că-mi place potopul până când m-a prins nepregătit și-am pierdut totul
știm cu toții pare cel mai amuzant să te culci în patul tău de-acasă și să te trezești în șanț
o să semăn cu kazi ploae cu norzeatic chimie dragonu' ce tare rămâne un singur semn de întrebare se pare
eu cine sunt de ce mănânc pământ în fiecare anotimp și de ce mai plâng
dac-ar exista auditori ar striga cam subțire ce vrei tu să ne povestești despre tine
nu există premiu nu există remediu nu există cel mai bun nu e totul cum crezi tu
până la parter avem de mers cam mult așa că nu te supăra eu n-o să te mai ascult
m-am pierdut de mult vreau să cred că nu-mi mai pasă de fapt ce e ceea ce tu numești acasă
plictisit de gări plictisit de subsoluri vrei un adăpost nou oricum n-o să te primească-n stoluri
după-masa soare spart într-o cabana departe poate-așa e mai bine poate altfel nici că se mai poate

valul

că io citesc doar în filme 
și de pe borcanele de zacuscă 
pe care scrie 
zacuscă
cu mâna stângă încruntat la mine
că-mi aude pașii ori de câte ori 
mă-nvârt în mansardă cu gândul la tine fă 
fata mea ce nu știa că dragostea de poet 
analfabet e altfel
și dup-aia dai vina pe mine 
zici că nu știu cum se înșurubează toate ca o astenie
și mai moare-un fluture și mai tușim o dată 
și ne radem peste tot și de peste tot 
m-auzi georgel 
valul 
adio e puțin spus 
dintr-un capăt în altul 
de la un cap la altul 
de la un de la o cabină telefonică fără fir fără regrete
fără pește fără oase fără oana fără mamă ce târziu e
mă-ntrerupi de la prima strofă
și la mine strofele-s lungi ca bega
ca nesfârșitul joia 
când totul se strică și totul doare

oaselor mele

așa se trăiește arcadie
adu benzina 
și inima nevestei tale adu 
o să facem un foc 
de toată frumusețea
o să horim 
o să plângem 
arcul ne salvează în ultima miime
de secundă
tremur ca un poet ajuns 
la maturitate
suflu peste toate 
cele date de dumnezeu cu nepăsarea 
tancului 
întors
în mahala

cântă 
sau mori

2013

cine e cel mai poet mâna sus
dă-mi şi mie două medalii cine ştie când ne mai întâlnim
povestim despre viaţa fiindcă tot ce ne înconjoară e la fel de mare
de tine ne pasă cel mai mult iarna vine tot în perioada asta
moş crăciun vrea să stea acasă zice că anul ăsta nu e pe gustul lui
pentru cine muncim noi, întreabă spiriduşii renii se bucura halesc tot zahăru'
să nu mai ai tu la cafea dimineaţa dino şi prietenii

grădina cu minuni cu cine ţinem în seara asta
vrei să spui că mă iubeşti dar te mai gândeşti totuşi puţin
e o decizie importantă nu o poţi lua cu una cu două tremurul ăsta
mă va lăsa într-un fel şi tot aşa o să ne sunăm de crăciun cine e la telefon
ce factură ce abonament cu nouă mii de minute soţia mea vrea să
divorţăm credeţi că îmi arde de glume nu-mi arde de glume
pe cuvânt în balta asta miroase a iona medalionul de anul trecut
tricoul ăsta nu e mărimea mea şi tot aşa îmi imaginez o nouă dorinţă
două mii treişpe va fi glorios pentru cine merită dar mai ales pentru mine
dar mai ales pentru noi dă-l încolo de divorţ cine-mi mai face
mie de mâncare cine-mi spune poezii la două noaptea pe bune mai bine uite-te-n ochii mei