asasin ninja jazz

hip-hop până la urmă ce am de spus până la urmă cum pot să scriu ce nu s-a spus 
să nu fac pe deșteptul să nu mă cred vreun rege să nu fiu atât de prost să cred că nimeni nu-nțelege
dac-ai fi fost poet n-ai fi fost aici acum ia-ți valiza încearcă să te ridici
așa a-nceput totul credeam că-mi place potopul până când m-a prins nepregătit și-am pierdut totul
știm cu toții pare cel mai amuzant să te culci în patul tău de-acasă și să te trezești în șanț
o să semăn cu kazi ploae cu norzeatic chimie dragonu' ce tare rămâne un singur semn de întrebare se pare
eu cine sunt de ce mănânc pământ în fiecare anotimp și de ce mai plâng
dac-ar exista auditori ar striga cam subțire ce vrei tu să ne povestești despre tine
nu există premiu nu există remediu nu există cel mai bun nu e totul cum crezi tu
până la parter avem de mers cam mult așa că nu te supăra eu n-o să te mai ascult
m-am pierdut de mult vreau să cred că nu-mi mai pasă de fapt ce e ceea ce tu numești acasă
plictisit de gări plictisit de subsoluri vrei un adăpost nou oricum n-o să te primească-n stoluri
după-masa soare spart într-o cabana departe poate-așa e mai bine poate altfel nici că se mai poate

Cristi desenează & sunete - 30 minutes music demo

entorsa

e dimineaţă am în cap un pick-up
şi fani nervoşi ai nimănui îmi strigă big up
ăsta nu-i hip-hop

am o poveste pe câteva pagini
te uiţi la mine nu mai stau pe margini
am haine scurte şi mă macin cu-ochii ăștia goi

nu mai cunosc pe nimeni și oraşu-i palid
nimic din tot ce scriu nu-i valid
şerpii își caută rost
inimi de post - doi paşi în faţă
aş vrea să ne vedem la ora opt şi fiecare sinucis e-n viaţă

ne-nchidem răi în peșteră și aşteptăm
văd umbre zgomote surde la etaj
aș vrea să urc
mai stau puțin și iar aud bătăi în tot ce am și uit

același număr și iar vine noaptea
bordurile sunt pline de femei
eu nu exist și totu-i mai ușor
o cramă veche te trezești și mâine de la capăt ca un zeu
am cam glumit citește printre rânduri
o piramidă veche făcută scânduri