mi se pare-atât de trist nu sunt o inimă calmă
aș fi vrut să se termine simplu cu-o palmă
dar nu se termină niciodată apasă până la blană
simți că trăiești încă nu știi cine ești
nici noi trifoi cu patru foi
da încă umplem foi încă stăm în gunoi
ăștia suntem alții n-am n-am ce face
scriu ce dacă nimeni nu mă place
n-avem ace pentru cojocul vostru e-adevărat
da' nici voi nu aveți acces la jocul rap
fete cu cicatrici femei singure-aici învațate cu bici degeaba le explici
o mângâiere o floare cine ești ce cauți aici
orașu' noaptea mi se pune pata așa-s poeții nu se lasă și gata
și tot io plâng și tot io țip și din toate astea-aș vrea să nu mai rămână nimic
an trist punkist ce banc trist râzi dar nu e râsul tău anti-anarhist
lumea asta e mult prea mare ca să contezi
reinventezi lumii nu-i pasă de dovezi în ce pozezi
dă-mi vocea mai tare
mai tare
așa
Se afișează postările cu eticheta rap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rap. Afișați toate postările
miercuri, 28 ianuarie 2015
marți, 2 septembrie 2014
vineri, 28 februarie 2014
rap cereri despre mâine
pepene galben
ce dacă nu mă place nimeni
pâine și crochete
ce dacă nu mă place nimeni
piele unghii trepte
ce dacă nu mă place nimeni
nu am nevoie nici măcar de mine
ține minte balta din care au ieșit cu toții
ține minte balta din care beau și proștii
încă două trepte cerbul carpatin
încă două trepte nu mă mai abțin
mâna stângă și otrava cârdul verde mă ura
cearșaful și mortul pierde vina ta e vina mea
sâni ce-acoperă mareea gura o deschizi și-aștepți
doar substanțe și enigme muzică de-analfabeți
elefanții mă stimează scot punga și urlu tare
câte suflete de oameni câte minți de animale
ține minte cifrul vine ziua judecăților
viii cu vinul și morții cu morții lor
și morții cu morții lor și morții cu morții lor
ce dacă nu mă place nimeni
pâine și crochete
ce dacă nu mă place nimeni
piele unghii trepte
ce dacă nu mă place nimeni
nu am nevoie nici măcar de mine
ține minte balta din care au ieșit cu toții
ține minte balta din care beau și proștii
încă două trepte cerbul carpatin
încă două trepte nu mă mai abțin
mâna stângă și otrava cârdul verde mă ura
cearșaful și mortul pierde vina ta e vina mea
sâni ce-acoperă mareea gura o deschizi și-aștepți
doar substanțe și enigme muzică de-analfabeți
elefanții mă stimează scot punga și urlu tare
câte suflete de oameni câte minți de animale
ține minte cifrul vine ziua judecăților
viii cu vinul și morții cu morții lor
și morții cu morții lor și morții cu morții lor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...