neînvierea

mi se pare-atât de trist nu sunt o inimă calmă 
aș fi vrut să se termine simplu cu-o palmă 
dar nu se termină niciodată apasă până la blană
simți că trăiești încă nu știi cine ești 
nici noi trifoi cu patru foi 
da încă umplem foi încă stăm în gunoi
ăștia suntem alții n-am n-am ce face
scriu ce dacă nimeni nu mă place
n-avem ace pentru cojocul vostru e-adevărat
da' nici voi nu aveți acces la jocul rap
fete cu cicatrici femei singure-aici învațate cu bici degeaba le explici
o mângâiere o floare cine ești ce cauți aici
orașu' noaptea mi se pune pata așa-s poeții nu se lasă și gata
și tot io plâng și tot io țip și din toate astea-aș vrea să nu mai rămână nimic
an trist punkist ce banc trist râzi dar nu e râsul tău anti-anarhist
lumea asta e mult prea mare ca să contezi 
reinventezi lumii nu-i pasă de dovezi în ce pozezi
dă-mi vocea mai tare 
mai tare 
așa