Toate plecările sunt, spune cineva, la fel.
Şi toate sufletele cad de somn prin gări
Noi? Noi trăim fără să ştim nimic.
Toate îşi lasă urma grea,
Cu ura lor ce pare că s-a strâns.
(Îşi cară viitoru-n plase dintr-o stea.)
La ei se zice c-ar fi fost alta povestea asta rea.
Când totul şuiera şi cercuri mari din fier se puneau în mişcare,
Ţipa-n regret şi el,
Şi ea ţipa.
În zece ani afla de printr-un ziar
Că totul merge uns,
Dar tot uleiul se vărsase într-o seară când se întorcea
Spre casa ce n-a fost nicicând a lui.
Şi-a plâns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu