Când mai ai un ceas până la ultima strigare,
Când tremuri negândindu-te la nimic,
Când aceleaşi două bătăi ţin să te scoată din joc,
Cheamă-mă.
Când îţi aminteşti de sticle şi de fum
Şi de cărţi îndoite la colţuri,
Şi de visul nebun rămas undeva,
Poţi să-mi scrii.
Când moartea nu e numai a ta şi apele se despart râzând,
Când linguriţe se rostogolesc spre a va face să plecaţi cumva în alte lumi,
Să-l cauţi,
Sau să mă suni să-l căutăm.
Să-mi scrii când te va bate măr
Şi n-ai unde să dormi, să uiţi,
Sau să visezi măcar o oră un pământ ce se mişca
Pe degetul arătător.
(Să-mi scrii,
Doar ştii că jocul
Nu s-a terminat.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu